"Povesteste biciclind", concurs de povesti cu biciclete
Mergeti cu bicicleta? Daca da (poate chiar si daca nu), trebuie ca aveti de povestit ceva experiente pe doua roti, ori ca sunt ale voastre, ori ale altora. Si daca le aveti, grabiti-va sa le puneti intr-o forma originala si simpatica, pentru ca avem concurs de povesti cu biciclete:
Centrul de biciclete Cicloteque, ceainaria Bernschutz si editura Humanitas fiction te premiaza daca povestesti biciclind.
Premiile oferite sunt urmatoarele:
Update 29 sept; conform notelor juriului, comentariile castigatoare sunt:
Ce trebuie sa faceti?
Sa lasati intr-un comentariu in aceasta pagina cea mai grozava poveste cu biciclete (incercati sa nu depasiti 300 de cuvinte!).
La sfarsitul perioadei de concurs juriul format din Ioan Colbeanu, editor online Cicloteque, George Hari Popescu, bicla.ro, Corina Bernschutz, owner Bernschutz, si una bucata reprezentant Metropotam va alege cele mai grozave 3 povesti cu biciclete. Se vor nota incadrarea in tema, creativitatea si originalitatea.
Atentie! Comentariile vor fi ascunse pana la terminarea concursului, cand vor fi facute publice. Dupa postarea comentariului veti vedea mesajul "Comentariul tau a fost adaugat. Deoarece comentariile sunt moderate, va fi publicat ulterior."
Aveti grija sa va lasati corect si complet datele de contact, pentru a putea lua legatura cu voi in cazul in care castigati.
Regulamentul concursului ‘Povesteste biciclind’
Conditii de participare:
In concurs se poate inscrie orice cetatean roman cu domiciliul in Romania, cu exceptia angajatilor MaiMultVerde, Cicloteque si UniCredit Tiriac Bank, sponsorilor si sustinatorilor si a rudelor lor de gradul I, precum si a altor persoane asociate concursului.
Evaluare:
Lucrarile inscrise in concurs sunt apreciate dupa criteriile:
• incadrarea in tema
• creativitate
• originalitate.
Calendar:
Perioada limita de inscriere: 15 septembrie 2011
Jurizare: 15-25 septembrie 2011
Anuntarea castigatorilor (si a modalitatii de intrare in posesie a premiilor): 26 septembrie 2011
Drepturile de autor:
Materialele inscrise trebuie sa respecte legea drepturilor de autor, precum si drepturile de proprietate intelectuala si drepturile exclusive de orice alta natura recunoscute de lege.
Participantul trebuie sa fie proprietarul tuturor drepturilor asupra materialelor inscrise in concurs sau sa detina drepturile corespunzatoare de utilizare cu privire la acestea.
Participantul este unic responsabil asupra oricaror consecinte directe sau indirecte ce pot aparea ca urmare a inscrierii materialelor in acest concurs. Participantii pastreaza drepturile de autor asupra materialelor.
Materialele castigatoare vor fi publicate pe www.cicloteque.ro/noutati
Politica de confidentialitate:
Datele personale ale participantilor sunt confidentiale si vor fi folosite doar pentru desfasurarea concursului. La postarea comentariului in cadrul concursului fiecare participant va vedea pe site un mesaj de confirmare a trimiterii comentariului sau (in asteptare / ascuns pana la sfarsitul concursului, cand va deveni vizibil).
Clauze finale
Organizatorii isi rezerva dreptul de a considera ineligibila orice participare in neconcordanta cu conditiile concursului.
Contact
Pentru mai multe informatii referitoare la concurs, va rugam sa va adresati la concurs [at] cicloteque [punct] ro.
© Copyright Metropotam 2006-2012.
Fuel the city
#1. Bicicleta
Obișnuiam frecvent să „biciclesc” în copilărie, când îmi petreceam mare parte a vacanțelor într-o localitate oltenescă de pe malul Dunării. Într-o vară au sosit unchii din Nemția, împreună cu un nepoțel de vreo 5 ani. Pregătindu-ne să megem cu bicicletele spre port, ne-am gândit să-i propunem și băiețelului să vină cu noi. Aveam nevoie de translator pentru a ne înțelege. Eu și fratele meu nu vorbeam germană, copilul nu vorbea românește, așa că mătușa a intermediat totul. El a acceptat propunerea noastră, cu condiția să meargă pe bicicletă cu mine. De acord. Era încântat de caii și de vacile pe care le vedea pe câmp, striga la fiecare „calu'” și „vaca” (singurele cuvinte românești pe care le știa), râdea, vorbea mereu, eu nu înțelegeam... Era entuziasmat de plimbare! La un moment dat, l-am auzit strigând, tare, însă nu m-am îngrijorat, pentru că mai țipase și înainte. M-am întors să văd dacă pățise ceva, dar totul mi s-a părut în regulă. După ceva timp a început să se agite, să repete două cuvinte și să-mi strige numele. M-am întors din nou și am văzut că își pusese mâinile pe cap, repetând obsedant aceleași două cuvinte, apoi a țipat un „STOP!” uluitor. Am oprit, el a sărit de pe bicicletă, a început să alerge înapoi, eu după el, până când am găsit ce pierduse și am înțeles cele două cuvinte: „Meine Kappe”. În euforia lui, băiețelul uitase de șapcă, iar vântul, hoț, a profitat de moment și i-a zburat-o. Ne-am întors acasă amuzați de mica noastră pățanie. El a povestit câteva zile această plimbare catalogând-o drept „aventura vieții”. Așa i se părea atunci, dar au trecut niște ani... vreo 12. Între timp a mai avut alte aventuri ale vieții, la biciclete am cam renunțat (nu din comoditate), germana tot n-am învățat-o...
#2. eu si bicicleta mea
Cele mai funny experiente ale mele cu bicicleta sunt cele legate de cazaturi. Intr-o zi de vara eu si bicicloanta mea coboram vertiginos pe un drum de tara, plin de bolovanis alunecos. Din spate venea, la feld e vertiginos, fratele meu. M-am speriat ca se apropia de mine, asa ca am franat in timp ce ma aflam intr-o curba plina de bolovan alunecosi. Roata din spate a bicicletei a alunecat, am cazut, iar roata de la bicicleta fratelui meu a ajuns cumva peste mine. Aratam destul de funny, inconjurata de norisori de praf si cu o bicicleta peste mine. Gamba mea s-a scrijelit puternic de pietrele de pe jos, asa ca m-am trezit cu un picior sangeriu. Poate suna cam scarbos, dar am invatat ceva in ziua aia, si anume NU FRANATI INTR-O CURBA PLINA DE PIETRE. In plus, eu ma bucur de vanataile mele, sunt un semn ca fac ceva in timpul liber si nu pierd vremea.
#3. Participare concurs
„E ca mersul pe bicicletă, nu-l uiţi niciodată”...oh ba, mai ales când te urci pe una după câţiva ani buni de pauză şi nimereşti cu precizie în primul coş de gunoi din Parcul Izvor. Există şi o parte bună, aceea în care mi-am amintit cât de mult îmi place să mă dau pe bicicletă. E cel mai simpatic mijloc de transport, care şterge cu pedalele auto-proclamata vinovăţie că-s un melc şi nu pentru că m-aş mişca încet, ci pentru că nu fac sport regulat.
Love at first sight is a bullshit, dar când ne-am reîntâlnit după atâţia ani(ce noroc pe bucureşteni că pot închiria biciclete), m-am hotărât că e cazul să vizitez şi Cişmigiul pe 2 roţi. Zis şi făcut. Păcat de 2 îndrăgostiţi pe care i-am atins puţin mai mult pe picioare. Detalii, aş spune. Cu toate acestea, îmi place prea mult bicicleta ca să nu-mi perfecţionez modul de conducere al ei. E de-a dreptul încântător să te plimbi prin parc mai ales când ştii că te ajuţi să ai o condiţie fizică, dar şi pe bietul mediu înconjurător care strănută mai mereu din cauza dozelor de CO2 injectate de către maşini.
M-am hotărât: dăţile viitoare când merg în Bucureşti, las metrou în staţie şi îmi închiriez bicicletă ca să mă pot plimba toată ziua pe unde vrea sufleţelul meu. Asta pentru că am două pasiuni mai nou, care în mod bizar sau nu încep cu litera „B”: Bucureşti şi bicicleta.
P.S. Oamenilor care”parchează” în coşul de gunoi le place să citească. Mult.
Vârsta: 21 de ani
Localitate: Oradea
Număr telefon: 0745 862 287
#4. First time
Tin minte si acum: aveam sandale in picioare si o rochie rosie. Am scapat repede de sandale si am incaltat adidasii cei noi ai verisoare mele, nu se cade sa mergi pe bicicleta in sandale. Am vrut sa invat singura si eram atat de stangace incat nu stiam sa pun frana. Singurul mod in care stiam era sa tarasc picioarele pe jos, da, cu adidasii cei noi ai verisoarei. Seara, cand am ajuns acasa, toata imbujorata, aveam deja degetele pe afara din adidasi. Dar stiam sa merg pe bicicleta, doar asta era telul meu!
Toate bune,
#5. Ai fost o zi bicicletă.
"Broasca ușii scârțâie teribil. La fiecare pas, mănunchiul de chei care atârnă de gât foșnește metalic din ce în ce mai aproape.
Încuietoarea de la antifurt a ruginit de la atâta ploaie și cheia se căznește să desprindă părțile negre ale cablului. Un scrâșnet lung și lanțul se încârligă în jurul mâinii. Mai e puțin și pornim. Cauciucurile încă mai merg. Ar trebui puțin mai mult aer în cel din față. Apăsarea degetelor se simte mai adânc azi decât ieri. Frânele țin. Au mai apărut două pete de rugină pe clopoțel. A agățat luminițele. Ne întoarcem pe seară.
A prins ghidoul cu ambele mâini. Cauciucul mânerului din stănga a alunecat puțin pe metalul de dedesubt. Înainte avea un model mai aspru. Acum s-a mai tocit și e neted. Se simte mai bine atingerea. Podul palmei se asează mai ușor pe mâner. Pielea e fină. Miroase a migdale.
Piciorul drept împinge pedala. Întotdeauna începe piciorul drept. E mai puternică apăsarea dreptului decât a stângului. Dreptul se avântă, rotește pedala și o ridică cu vărful când pornește de pe loc. Stângul urmeză și el, dar mai timid, mai calm. Stângul așteptă pedala, o atinge încet și o urmează în mers.
Am trecut de cartier. Asfaltul e mai rugos, se desprinde în mici particule sub cauciuc. Rădăcinile copacilor au făcut mici dâmburi sub pistă. La fiecare dâmb sună scurt clopoțelul. A început macadamul. Clopoțelul se aude mai tare anunțând fiecare piatră. Curbă la stânga și am ajuns.
Mâinile se desprind. Antifurtul se întinde, prinde roata din față și se unește din nou cu un clic sugrumat.
Zgomotul metalic al mănunchiului de chei se îndepărtează. Acum nu se mai aude. O mână prinde cadrul. E aspră și grea. Miroase a tutun și a motorină. Două lame reci și ascuțite prind o parte a antifurtului. Lamele intră adânc și taie cablul. Alunecă pe lângă roată și se încolăcește pe jos.
Mâinile aspre apucă ghidonul. Mânerul stâng geme sub apăsarea palmei. Piciorul stâng apasă pedala."
In memoriam prof. Constantin Stan
#6. Pentru concursul Povesteste biciclind
Declaratie de...aproape, dragoste!
Am incercat sa te visez, dar sentimentele mi-o luau totdeauna inaintea gandurilor si niciodata n-am putut sa anticipez venirea ta in viata mea.
In momentele mele de singuratate, imi tremurau genunchi gandindu-ma ca, intr-o zi, voi putea sa te ating si impreuna sa ne plimbam prin locuri numai de noi stiute.
Ma uitam la altii, la gesturile lor, la vorbele lor, vedeam sentimentele ce-i animau atunci cand erau impreuna cu ele, si-mi promiteam mie insumi sa nu te scap niciodata din mana, ca nu cumva sa patesti ceva si-apoi sa nu putem sa ne traim visul impreuna.
Apoi...ai aparut. Neagra, ca abanosul, zvelta, ca o gazela, placuta la atingere. Tin minte ca sentimentele nu-mi incapeam in piept cand am ajuns prima data la locul...nostru.
Vremea a trecut...dar tu ai ramas aceeasi. Te-am ingrijit cum am stiut mai bine si tu m-ai rasplatit din plin cu fidelitatea ta.
Iti multumesc ca mi-ai facut viata frumoasa,
Prima mea bicicleta!
Dorin Rus
Str. Closca Nr. 10
Bl. 2, Ap. 45
510053
Alba Iulia
Jud. Alba
0740581406
dorinrus@gmail.com
#7. Cum am invatat sa merg pe bicicleta...
A fost o data o fetita de 10 ani, cu parul tuns castron si genunchii juliti. Eu,cu alte cuvinte. Mi-am dorit mereu o bicicleta, si facand parte dintr-o familie destul de saraca a fost greu sa fac rost de una. De ziua mea un bunic cu relatii si o bunica foarte insistenta au reusit sa gaseasca un taran, in fundul satului in care mi-am petrecut jumatate din copilarie, care avea un Pegas (Pegaaaaasssss,remember?). Nu mai povestesc despre cum am topait in jurul lui, l-am mangaiat si l-am iubit. Adevarata provocare s-a dovedit, insa, dezlipirea bunicii insistente de coarnele lui. "Bubaaaaaaaa (asa imi alintam eu bunica), Bubaaa, da-mi drumu', promit ca n-am sa cad!!!". "Nu mama, uite copilu lu' tanti Tanta a intrat in gard cu a lui, si tie abia ti s-au vindcat genunchii. Maine, mama". Asa o saptamana, doua...trei. Dar intr-o dimineata, cand buba s-a dus in livada, a uitat bicicleta afara...fara lant...fara bunic. Hmm, oportunitate ochita. Incet... incet... ma indrept catre ea... ma impiedic de caine si apoi fug panicata cu ea pe poarta. Ca un ninja! Am furat bicicleta! Acum in varful dealului cu mine. Ma urc viteaza pe cal, trag aer adanc in piept si...zboooor la vale. Pedale! stai putin ca am pedale...sunt un fulger...sa vezi ce-i fac in ciuda lui frate-miu...ce usor e sa mergi pe bicicleta!!! Dar ce-i acea forma ciudata care vine din departare...scoate si un sunet pe care nu il prea inteleg din cauza vantului care imi vajaie in urechi...e o...e un... CAMION! Sa-i multumesc acum bunicii pentru ca in tot timpul cat m-a tinut de coarne nu mi-a spus ca frana inseamna sa dai din picioare invers...Camion, nu mai tipa la mine, incerc sa imi dau seama ce sa fac cu acest corp strain din mainile mele. Viram discret spre stanga, sa mai viram putin, SA MAI VIRAM PUTIN!!! Am trecut de camion, chiar ca stiu sa merg pe bicicleta! Ma uit putin in spate, ii scot limba, intru in cardul de gaste, ma rostogolesc in sant si ma julesc iar in genunchi. Acum, hai din nou in varful dealului! :)
#8. Gazela
Aici voi povesti cum am intrat in posesia unei gazele. In 2009 mi s-a pus pata ca vreau bicicleta, dupa 7 ani nepedalati, din cauza paradei de Electre de pe strada Smardan.Doar ca eu aveam din tineretile mele un First Bike: mic, negru, cu abtibilduri kitschoase, fara cos si deloc feminina. In fine, am mers pe ea o vreme, dar la un moment dat am descoperit bicla unei vecine suficient de darnice: mai maricica, rosie (de la Coca-Cola) si cu cos. Avea inca multe lipsuri, dar era mult mai bine decat ce aveam deja. Apoi, a venit 1 iunie. Iar cum nostalgicii de ai mei se incapataneaza sa nu renunte la sarbatoarea asta, mi-au propus un cadou, ca in fiecare an. Anul asta a fost un iphone, dar dragostea pentru pedalat preluase intreg controlul asupra mea, asa ca l-am refuzat si am cerut in schimb o bicicleta noua! M-am interesat de magazine on- si offline, preturi si tot ce trebuie. Pana la urma am ajuns la un atelier, unde am zarit o multime de modele in culori ofertante: maronii, movulii, rozulii – toate super girlish – dar niciuna nu era EXACT cum imi doream din celelalte puncte de vedere; niciuna in afara de o Gazelle verde. Asa ca a trebuit sa pun utilul inaintea placutului, pentru ca nu ma vedeam nici intr-o mie de ani pe o bicla verde. Dar „gazeluta” m-a facut sa ma indragostesc de ea din primele zece minute in care am fost nevoita sa o conduc pana acasa, desi purtam o rochie hippie lunga in ziua aia, pentru ca nu a incaput in masina lu’ taicamiu. Imi ador gazela mea cu roti si cadru! Dar la culoarea verde inca mai lucrez.
#9. eu si bitzi cleta
Nu stiu altii cum sunt [adica stiu] dar eu cand ma sui pe bicicleta is alt om [ mai bun].
Printr-o intamplare foarte fericita am redescoperit ce frumoasa e bicicleza. De atunci, astept cu nerabdare mai ales weekendurile sa imi iau bicicleta intre picioare si sa o iau pe coclauri.
O prietena foarte buna – bicicletofila si ea – mi-a dar cred ca cea mai originala definitie a bicicletei: “bicicleta e o bucatica de libertate pe 2 roti. face tot” – Miha . si asa si e. [dati like aici cat mai multi]
Povesti de mentionat cu bitzi as avea pentru ca am crescut in saua bicicletei : din gimnaziu pana in liceu mergeam numa cu bicicleta la scoli si alea alea; trebuie insa sa mentionez situatiile cand colegii foarte binevoitori in desfundau rotile si trebuia sa o caur eu pe bitzi nu ea pe mine, sau cand imi intorceau scaunul si nu observam decat dupa ce ma suiam pe ea, sau cand o data mi-au dat scaunul cu rosii si mi-am distrus una pereche de nadragi etc.
Ce ma bucura cel mai mult e ca vad relative multi biciclisti – e asa de fain : oameni care parca nu au nici o grija si care sunt intr-adevar liberi sa mearga pe unde ii taie capu. Ce ma intristeaza cel mai mult e ca la lume care foloseste alt mijloc de a-si misca fundul [gen masina sau autotalpa] nu prea ii pasa daca merge pe pista de bicicleta, pe locurile special amenajate sau isi parcheaza ditamai jepanu pe pista de biciclete. Am o prietena de la care am invatat un obicei foarte prost : de fiecare data cand vad pe cineva ca merge pe pista de bicicleta ( pietonii care cred ca toata strada e a lor) dau din claxon pana se intorc toti pe o raza de 50 de metrii si le zic mai in gluma mai in serios : “ hei, e pista de bicicleta aici!”
Cam atat de la mine. Over!
#10. Cand trebuie sa dai o pauza schemelor de Mountain Bike...
Povestea mea incepe la un centru de inchiriat biciclete, mai exact cel din Parcul Izvor. Cum merg destul de des pe bicileta, de regula folosesc o Mountain Bike, dar fiind o zi calduroasa de vara, abia iesit de la munca mi-am propus sa dau o pedala prin oras. Asa ca m-am oprit la centrul de inchiriat biciclete pentru a scuti drumul pana acasa sa iau propria bicicleta. Desi mi se spusese atunci cand am semnat contractul de inchiriere ca frana pentru spate este la pedala, iar cea pentru fata pe ghidon in dreptul mainii drepte, am cam omis acest mic detaliu intr-un moment extrem de nepotrivit. Cum veneam eu in viteza spre trotuar, indreptandu-ma catre un sir de cateva trepte, gandidu-ma deja la saritura mea de o tehnica iesita din comun, ma imping in pedale sa nu fiu pe sa in momentul sariturii cand... ce sa vezi? Frana violenta pe spate, viteza prea mica in dreptul treptelor, roata fata se infige intr-una din trepte si ma arunca peste cap ca-n filme. La naiba, imi zic in gand. Oare mi-am rupt ceva? Din fericire, nu. Dar spatele, ma durea ca naiba... Nota pentru mine: "Data viitoare cand te crezi pe traseu de MB adu-ti aminte ca esti in Bucuresti si ai o bicicleta de oras sub fund, bai boule." Nu incercati asa ceva acasa sau pe strada, ca se va termina cu vanatai. Credeti-ma pe cuvant.